- Lansări de carte
- Jurnalistică

Jurnalistică
 

Un arădean pe urmele lui Gingis Han 
Alin Totorean şi-a făcut din călătorii o a doua profesie, prima ţintă atinsă fiind Mongolia; urmează Laos şi Cambodgia 

„Am intrat în Mongolia noaptea. Spre dimineaţă am început să văd decorul. Nu părea prea impresionant. Primul contact direct a fost scurt. Din gara capitalei, am fost luat imediat de familia care mă aştepta. Am ajuns într-un apartament de bloc. După un duş, am dat o tură prin oraş - câteva mănăstiri,  un parc - şi am luat o primă masă cu preparate specifice - câţiva buuz, mâncaţi cu mâna, la un restaurant. Am fost puţin speriat. Ajunsesem într-o altă lume.“

Prima excursie 
Pe 22 mai 1968, la Arad vedea lumina zilei Alin Totorean.  La vârsta de 14 ani a făcut o primă excursie de o săptămână, parcurgând Retezatul. ?Microbul muntelui şi al speologiei m-au afectat în totalitate. Pe crestele munţilor găsesc libertatea şi puritatea. În adâncul peşterilor îmi satisfac curiozitatea exploratorului şi dorinţa de autodepăşire.? În clasamentul personal, pe primul loc în inima lui Alin au rămas Munţii Retezat, urmaţi fiind de Valea Cernei şi de Munţii Mehedinţi. Iar dintre peşteri - avenul de sub Colţii Grindului. ?Mi-a plăcut o anumită situaţie dificilă de care am avut parte. În 2000, cu încă trei colegi, am stat 14 ore sub duşul cascadelor glaciale, umflate în urma unei puternice viituri. Eram undeva la 480 metri sub pământ. Începusem să intrăm în hipotermie, aveam toate şansele să nu mai ajungem la suprafaţă. Lupta cu noi înşine a fost dură, dar fascinantă. Finalul a fost OK. A fost cea mai grea situaţie trăită până acum de mine, însă acum mi se pare extraordinară. Pe de altă parte, îmi cunosc limitele.? 

Marea cotitură 
În urmă cu trei ani, în viaţa lui Alin s-a produs o cotitură.  A hotărât să-şi facă o meserie din călătorii şi expediţii. Marea problemă o reprezintă însă asigurarea unei situaţii financiare. Pentru a câştiga bani trebuia să ofere ceva în schimb. ?Astfel, povesteşte el, la TV Arad, timp de 6 luni, am realizat emisiunea ŤHoinar prin ţarăť. Filmam, scriam textul şi făceam montajul. În filme, prezentam diverse zone montane şi explorări de peşteri. Cu câteva filme am câştigat patru locuri întâi şi un loc doi la diverse concursuri naţionale pentru amatori. Negăsind sprijin pentru continuarea proiectelor în domeniul filmului, am trecut la fotografie.?  

De la o carte 
În 1989 a citit cartea lui Viorel Sălăgean ?Meridianul Albastru?. Într-un capitol de 50 de pagini, a făcut cunoştinţă cu iurtele, kumâsul, deşertul Gobi şi cu ospitalitatea mongolilor. A rămas fascinat. Fiind şi o ţară mai puţin cunoscută, dar ceva mai uşor de abordat pentru o primă expediţie, patria lui Gingis Han a devenit prima sa destinaţie. ?Mongolia 2003" a fost începutul unui proiect personal: ?Descoperă-ţi semenii?. ?Acesta vrea să fie o pledoarie pentru tot ceea ce este frumos: viaţă, oameni, natură; o punte de legătură între oameni de diferite naţii. Vrea să arate că putem trece peste barierele create de limbă, de culoarea pielii, de religie şi tradiţii. Scopul acestui proiect este de a oferi şi altceva...?  
În Mongolia, principalele obiective pe care le viza au fost: observaţii asupra modului de viaţă tradiţional al nomazilor, asupra relaţiei om - natură, asupra adaptării la condiţiile climatice extreme şi asupra aspectelor culturale şi etnografice; atingerea zonelor reprezentative: deşert, stepă, zone vulcanice. ?Mi-am făcut documentarea şi am stabilit câteva contacte în Mongolia. Din punct de vedere fizic, am fost şi sunt pregătit în permanenţă. Echipamentul a fost acelaşi de care mă folosesc şi în turele de la noi. Problema a fost cu alimentaţia. Anterior, timp de patru ani am fost vegetarian. Cu două luni înainte de plecare, am revenit la carne. Ştiam că în Mongolia acesta este alimentul de bază. A trebuit să-mi reobişnuiesc organismul.? 
Jumătate din suma necesară pentru călătorie a obţinut-o din sponsorizări. Cealaltă jumătate, de la prieteni şi din surse proprii. Marea zi a plecării a fost 3 mai 2003. Pe 4 mai a luat din Bucureşti trenul spre Moscova. Având bugetul limitat, a ales traseul feroviar Arad - Bucureşti - Kiev - Moscova - Ulaan Baatar.  

Acolo, departe 
?Am intrat în Mongolia noaptea. Spre dimineaţă am început să văd decorul. Nu părea prea impresionant. Primul contact direct a fost scurt. Din gara Capitalei, am fost luat imediat de familia care mă aştepta. Am ajuns într-un apartament de bloc. După un duş, am dat o tură prin oraş - câteva mănăstiri,  un parc - şi am luat o primă masă cu preparate specifice - câţiva buuz, mâncaţi cu mâna, la un restaurant. Am fost puţin speriat. Ajunsesem într-o altă lume. În primele momente m-am gândit la distanţa de 9 000 de kilometri care mă separa de casă. Eram însă nerăbdător să-mi încep munca şi să văd cât mai multe, cât mai repede.? 
În şapte zile a parcurs 9 000 de kilometri. În Mongolia, traseul s-a desfăşurat în zona centrală a ţării: Ulaan Baatar - zona vulcanică Korgo şi lacul Terhiin Tagan - Karakorum - partea superioara a râului Orhon. ?Apoi am coborât spre sud, în deşertul Gov-Altai, spre lacul Orog şi munţii Ikh Bogd. Am mai fost în zonele Erdenetsogt, Terelj, iar de sărbătoarea Nataan, am fost la 100 km de capitală, în localitatea Bayandelger. În total, în Mongolia am parcurs aproximativ 600 km pe jos şi vreo 1 200 km cu maşina.? 

Despre mongoli 
?Mongolii sunt nişte oameni minunaţi! La capitolul omenie sunt mai buni ca românii. Sunt zâmbitori, liniştiţi, mai puţin îngânduraţi, nu-şi părăsesc bătrânii prin aziluri, nu-şi lasă copii prin orfelinate, nu se sinucid, nu prea sunt la ei crime şi hoţii. Nu mi s-a furat nimic şi nu m-am simţit niciodată ameninţat. Vreau să mă întorc în Mongolia!" a concluzionat Alin. La sosire, două săptămâni a locuit la o familie a căror fiică terminase facultatea la Bucureşti. Vreo zece nopţi a dormit în iurte, iar în rest, în cortul său ori sub cerul liber. În călătoria sa a trecut pe lângă zeci de iurte. Era invitat înăuntru şi i se oferea ceai şi mâncare. Cineva i-a pus în sacul de dormit un pliculeţ cu sare. Asta ca să-i aducă noroc. Mulţi doreau să rămână la ei peste noapte sau chiar mai multe zile. În Capitală şi în alte localităţi există localuri - guanz - unde se poate mânca bine şi ieftin: cu 20 000 de lei te poţi sătura pentru o jumătate de zi. Cel mai des a mâncat buuz - un fel de găluşte cu carne, huusuur - langoşi din aluat nedospit, umpluţi cu carne, tuivan - tăiţei cu carne, orez cu carne ori doar carne fiartă, de cal, iac, oaie, capră sau vită şi, de trei ori, chiar de marmotă.  
?Din start am considerat Mongolia o ţară săracă. Nu am văzut însă nici un boschetar, cerşetor sau pe careva să caute prin gunoaie. Numărul jeep-urilor îl egalează pe cel al autoturismelor. Prin zonele îndepărtate întâlneam iurte care aveau un panou solar sau o mică elice eoliană, o antenă parabolică, iar în interior, receiverul şi televizorul color. Seara se aprindea şi un bec. Aceasta cu toate că focul se face în multe gospodării cu bălegar uscat?. 
Întrucât în iarnă intenţionează să plece în Laos şi Cambodgia, are nevoie de sprijin financiar. Poate fi contactat la tel.  0723/36776l sau prin e-mail: totorean@yahoo.com. 
  
Relaţiile româno-mongole 
România şi Mongolia au stabilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă la 29 aprilie 1950. Misiunea diplomatică română la Ulan Bator a fost închisă temporar în 1995, iar cea mongolă la Bucureşti în 1997. Reprezentarea intereselor României în relaţiile cu Mongolia se face prin Ambasada României la Beijing. În anul 2000, ambasadorul României la Beijing, Ion Donca, a fost acreditat şi la Ulan Bator (Ulaan Baatar). Interesele Mongoliei în ţara noastră sunt reprezentate prin misiunile diplomatice ale Mongoliei la Sofia şi Ankara. La 12 februarie 1999 ambasadorul mongol la Ankara şi-a prezentat scrisorile de acreditare şi în România. Vicepreşedintele Micului Hural de Stat (Senatul) a vizitat România în 1991.  
Schimburile comerciale bilaterale în ultimii ani nu au atins valori semnificative, situându-se mult sub un milion de dolari SUA. Principalele obiective economice realizate în cooperare sunt următoarele: clădirea Circului de Stat din Ulan Bator; Fabrica de mobilă şi mucava din Ulan Bator (Ulaan Baatar); o fabrică de tricotaje; un supermagazin alimentar la Ulan Bator. Au fost, de asemenea, livrate utilaje pentru o fabrică de materiale plastice din Mongolia. 
Între România şi Mongolia există încheiate: Acordul privind comerţul şi plăţile (conceput iniţial pentru perioada 1991-1993), a cărui valabilitate s-a prelungit an de an; Acordul privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor (1996), Acordul privind evitarea dublei impuneri (parafat în 1993). 
Cetăţenii români au nevoie de viză pentru a călători în Mongolia. În februarie 1999, doamna Rodica Pop a fost numită consul onorific al Mongoliei în România, care poate elibera vize. 
  
AGENDA nr. 32/9 august 2003